A fi părinte – agonie și extaz în fiecare zi

Îmi pare așa ciudată combinația asta de sentimente și stări contradictorii care mă încearcă în fiecare zi în viața de părinte, încât uneori mă întreb daca este sau nu ceva normal. Ori dacă am luat-o sau nu razna.

Ca să înțelegeți mai ușor despre ce vorbesc, emoțional vorbind, o zi din viața de părinte se derulează cam așa:

Dimineața – cafeaua, dragostea mea!

  1. Orele 5:00 – 6:00 dimineața, când mi-e somnul ceeel, dar ceeeel mai dulce, Ilinca face primele mișcări de dimineață: ”Mamiii, mamaaa, maaaami, titi, titiiiii, titiiiii, sisi, țiți, sisiii!”, monolog tare lung și răstit. Însoțit de învârtit prin tot patul, bătut cu picioarele, scărpinat, frecat, dat din mâini. Mie îmi vine, pe rând, să mă afund în pernă, să plâng de nervi, să îmi trag palme peste față, să mă duc în altă cameră, ma simt oribil, îmi spun că e ultima dată când primește țiți și când doarme în cameră cu noi. Mă gândesc: ”Ce mi-o fi trebuit mie copil?!” Adormim și ea, și eu, ambele bosumflate.
  2. Orele 7:00 – 8:00 dimineața, Ilinca face ochi, se mișcă prin pat, ne pupă, ne ia în brațe, ne zâmbește drăgăstos și poznaș. Ne strigă dulce: ”Mamiii!”, ”Tatiii!”. Mă topesc de dragul ei, îmi vine efectiv să o mănânc. Stau și mă minunez ce pui scump și frumos am putut face. Îmi vine să plâng de fericire și sunt profund recunoscătoare pentru această experiență minunată prin care trecem. Gândesc: ”Mai vreau copii, mulți!
  3. Orele 8:00 – 11:00 dimineața: spălatul de dimineață, micul dejun și program artistic. Uneori foarte ușor, uneori cu chiu, cu vai, trecem peste. Ilinca mănâncă, ne jucăm, râdem, dansăm, cântăm. Fără să ne agităm prea tare nici eu, nici ea.

Prânzul – toată ciocolata să apeleze la mine!

  1. Orele 11:00 – 12:00, se apropie somnul de prânz. Pe Ilinca o apucă uneori damblalele, alea mari. Începe să se smiorcăie, vrea în brațe. Când o iau în brațe, vrea jos. Nu vrea nici așa, nici pe dincolo, nu îi mai convine nimic. Se preface că se lovește, țipă, plânge cu lacrimi de crocodil din te miri ce, se aruncă pe jos. Își trage de hăinuțe, nu vrea să schimbăm pampersul, sare, dă din picioare. Pe mine mă apuca nervii, iar îmi vine să îmi dau palme, strâng din dinți. Încerc să mă calmez. Reușesc, după mari eforturi, să o adorm. Toate astea gândind ”Doamne, de ce am ales eu să îmi complic existența în felul ăsta? Nu-mi era bine cu viața mea?
  2. Orele 13:00 – 14:00, Ilinca se trezește, toată numai un zâmbet. Mie îmi vine să o mănânc, să o pup până o albesc. O alint, inspir mirosul ei de bebeluș scump și mă simt așa împăcată și liniștită cu viața mea. Gândesc: ”Mai vreau copii, mulți!
  3. Intervalul orar 14:00 – 20:00 decurge de regulă frumos, liniștit, cu plimbări și joacă pe afară. Ilinca descoperă plante, flori, animale, cerul, soarele, norii, ploaia. Se uită pe cărți, învață chestii noi. Câteodată, spre disperarea mea, mai mestecă: pământ, furnici, iarbă (a văzut câinele), pietricele, câte o gărgăriță (doar aripioarele rămăseseră de ea, săraca). Se joacă în castronul cu apă al câinelui (sper că l-a atins doar cu mâinile!!!). Linge pereții, linge papucii pe talpă (are detector, îi nimerește pe cei mai împuțiți, mai sărați). Dansează, vorbește pe limba ei, râde în hohote, descoperă cu ochii ei mari și curioși lumea. Deci treaba merge relativ ok, fără incidente prea mari. ”N-aș putea spune că mai vreau copii, e ok așa, îmi ajunge Ilinca. Să crească ea și mai vedem.

Seara – fericiți cei săraci cu duhul!

  1. Orele 20:00-22:00, băița și somnul de seara. Repeat pe punctul 4 de mai sus, la volum maxim! Ilinca face câteodată ca toate cele. Plânge, se chinuie, nu știe nici ea ce vrea, trage de mine, ba râde, ba țipă. Ba se pune cu capul pe pernă, ba sare cât colo. Ba îi place la băiță și urlă dacă o scoatem din cadă, ba urlă când o atinge apa. Pe mine mă trec toate căldurile, mă frec pe tâmple. Privesc în gol, neputincioasă, și mă simt ca ultimul om, cel mai iubit dintre pământeni. Mă apucă o frustrare greu de descris în cuvinte. Ce HBO GO, ce Netflix, ce muzică, ce ieșit în oraș, ce ORICE! Club? Ce naiba mai e și ăla, club? Poate clubul epuizatelor anonime! S-au dus vremurile alea, tată. Mă gândesc: ”Na, ia cu pâine! Ți-a trebuit copil! Treci la ritualul bebelușului de seara, dă cu apă, cu săpun, șterge, dă cu cremă, culcă, leagănă! O creatură băgată parcă la 220V. Ce?! Vrei și duș?! Trezește-te la realitate, tanti!”. Reușesc, cu greu, să o adorm.
  2. Orele 22:00 – 24:00, Ilinca doarme profund. Mă uit la ea, la fețișoara ei frumoasă, perfectă, la căutătura ei inocentă și pură. Doamne, ce copil minunat și frumos am putut face! Ce pui adorabil! Abia aștept să se trezească mâine dimineață, să o pup, să o smotocesc. Gândesc, din nou: ”Mai vreau copii, mulți!

 

Unde mai pui că pe drum este și bebe 2. La alegerea noastră, exprimată în cunoștință de cauză, credem noi. Ați spune că ne-am obișnuit cu viața de părinte.

Sunt un caz pierdut? Oare mai am vreo șansă la stabilitate emoțională? Vorba profului de drept civil din facultate, care se poate aplica cu succes și în viața de părinte: ”O să fie bine!

Andra M.

Unde ne găsiți?

Mai multe povești și pățanii ale Ilincăi, fie în cuvinte, fie în imagini, dau din casă aici: @miss.mostiCât despre gașca veselă, ne-am reunit pe Facebook și pe Insta, unde toate cele 6 fete cucuiete vă așteaptă cu povești aburinde – haioase sau serioase, dar întodeauna sincere.

 

***Echipa The Little Gang vă supune atenției faptul că toate textele publicate atât pe acest site, cât și pe paginile noastre de Facebook și de Instagram, reprezintă opinii strict personale ale autorilor noștri, bazate exclusiv pe experiențele de viață ale acestora. Echipa The Little Gang nu garantează aplicabilitatea, funcționalitatea ori compatibilitatea cuprinsului textelor astfel publicate, în viețile personale ale cititorilor noștri. De asemenea, echipa The Little Gang își rezervă dreptul fundamental la liberă exprimare, dreptul la opinie, precum și dreptul la schimbarea opiniei deja exprimate, dacă situația de fapt inițială a suferit schimbări de natură a determina acest lucru. Prin urmare, subliniem faptul că textele noastre nu sunt general valabile și nici nu au aplicabilitate garantată pentru experiențe aparent similare ale altor persoane decât autorii The Little Gang.

Articole recente

2 Thoughts to “A fi părinte – agonie și extaz în fiecare zi”

  1. MARILENA STAVAR

    Ma bucur maxim si pentru al doilea bebe. Sa va traiasca! Sa va bucurati de minunile acestea dragi.

    1. admin

      Mulțumim frumos! Așa să fie!

Lasa comentariu