Urlete, plânsete și trântit pe jos – este chiar copilul meu?

Copilul care vrea sa facă ceva ce nu are voie, este atenționat și răspunde cu țipete și show în public sigur nu va fi al meu – gândește orice mamă. Adică, nu are cum, nu e logic? Am un copil normal, cuminte, iar eu sunt o mamă care face tot posibilul și imposibilul ca a mea creatură să nu devină un monstruleț.

Picture this: vacanță în Germania, mers la cumpărături, copil în tricicletă. Nimic nou sau ieșit din comun. Mă uit printre rafturi și umerașe, gata să colind outlet-ul, când încep urlete bruște și necontrolate. Mă uit, fii-mea făcea show, pentru prima dată. O dezleg din tricicletă că poate a amorțit, naiba. Nimic. Îi dau pe rând: apă, biscuiți, girafa ei mult iubită. Nimic. O iau în brațe să o consolez. Nimic. Îi spun că simt că am supărat-o, dar nu știu cu ce și cum să fac lucrurile mai bune, așa că o să îi las puțin spațiu să se calmeze. Mă duc mai încolo și o observ de la depărtare, tot nu e bine. Iau tricicleta să o mut într-un loc mai retras unde să stau cu ea până se liniștește, urmând ca apoi să mă întorc și după ființă. Nici nu apuc să fac doi pași, că Lorelai se trântește cu totul pe podeaua magazinului, pe burtă, lovește cu mâinile și cu picioarele și plânge și mai rău (dacă se putea). Vreau să o iau în brațe să o mut, mi se scălămbăie în brațe și dă să cadă pe podea, de data asta de la înălțimea mea. Ca să eliberez mai repede zona, o las să cadă ușor și o apuc de un braț, cât să o mut. Din depărtare, vine o angajată a magazinului, arătându-mă cu degetul și vorbind în germană că ce fac eu este periculos, maltratez copilul și sunt o mamă idioată pentru că ar fi trebuit să las copilul în pace să facă ce vrea. Ca să nu încep o discuție, prefer să dau din cap că nu înțeleg și că nu sunt de acolo, apoi a încercat în engleză, dar am refuzat să înțeleg și limba aia. Eram eu deja în stare de șoc cu toată reacția copilului, plină de rușine față de cei din magazin, îngrijorată pentru copil că nu știam ce îi cauzase starea, deci chiar numai pentru angajata respectivă nu mai aveam energie și cap.

Cinci minute mai târziu, fii-mea se potolise cu show-ul, dar angajata tot nu. Și-a chemat și celelalte colege, treceau pe lângă mine, mă arătau cu degetul și bombăneau ceva. Nu m-a mai interesat, îmi era bine că Lorelai s-a liniștit, dar în mintea eram încă șocată. Mama insista să plecăm din magazin, crezând că alea, la cât de pornite erau, urmau să cheme Poliția. Eu nu am fost intimidată și am ales să rămân în magazin cu copilul calm, și bine am făcut – cu 40E mi-am luat blugi roz, pantaloni cu flori, bluză în dungi, balerini catifelați și geacă roz de blugi.

Gluma la o parte, m-am speriat ca naiba văzându-mi copilul transformându-se. 1 – pentru că nu mă așteptam și nu credeam că mi se întâmpla mie, 2 – pentru că nu știam ce a cauzat și cum să fac să nu se mai repete treburile astea și 3 – pentru că atitudinea celor din jur fusese super agresivă, încât chiar era să cred că sunt o mamă nașpa.

Oameni buni, nu suntem părinți nașpa pentru copiii noștri. Unii copii dezvoltă aceste ieșiri și momente de furie, alții nu. Poate fi noroc sau poate fi întâmplare, la fel cum bebelușii reacționează diferit și la colici, și la dinți. Totul ține de cum gestionăm noi momentele, de acolo copilul simte ce limite îi sunt setate sau nu, ce îi este permis sau nu, dar mai ales ce funcționează ca să activeze atenția părintelui.

Nu există magie în vreuna dintre metodele următoare, dar măcar sunt testate deja. Lorelai nu a scăpat complet de ieșirile nervoase, însă măcar nu mai avem urlete și țipete, bătăi cu picioare și mâini.

Acum suntem la momentul în care îi explic calm că acel ceva pe care îl vrea nu se poate, îi zic și de ce, iar ea mă ucide cu privirea, după care se pune pe jos și stă la plajă. În primă fază, îi vorbesc și nu mă arunc asupra ei să o ridic instant. Dacă trece mai mult de un minut, o mângâi pe burtică sau umăr sau spate – depinde la ce am acces, iar apoi încep ușor-ușor să o aduc la verticală. Nu mai avem show sau cel puțin nu la nivelul celui din Germania. Mai aruncă niște scâncete când este obosită și cam atât.

Nu am o rețetă care să funcționeze mereu, mă adaptez după situație. Mai sus mi se pusese în mijlocul drumului să urmărească mașinile pe de-a-andoaselea. Am încercat rapid și frumos ca în povestea anterioară, dar nu a funcționat, așa că m-am așezat cu ea și am împărțit câteva momente de stat pe stradă, vorbind calm și mângâiat pe picioruș. Aici, mai mult m-am așezat ca să nu stea cu capul direct pe asfalt, așa că i-am oferit piciorul meu drept pernă. Alteori, nici nu se uită unde se aruncă și dacă nu intuiesc corect, se lovește de muchii, de trepte sau chiar de chestii ascuțite. Ninja scrie pe mine în momente de genul.

Este greu și frustrant pentru noi ca adulți și părinți, dar eu una încerc mereu să mă pun în locul ei și să mă gândesc cum m-aș simți să mi se spună mai mereu NU hotârăt la ce vreau să fac sau să mi se ia lucrurile din mână după cum consideră niște adulți că e frumos sau nu, iar eu nici măcar să nu am posibilitatea de a folosi cuvinte și de a-mi lua apărarea. Așa reușesc să îmi mențin calmul – subliniat de mulți ca motiv pentru care mă admiră. (haha, help me…)

 

***

Mai multe povești și pățanii ale ființei Lorelai – fie în cuvinte, fie în imagini, dau din casă aici. Cât despre gașca veselă, ne-am reunit pe Facebook și Insta, unde toate cele 6 fete cucuiete vă așteptăm cu povești aburinde – haioase sau serioase, dar întotdeauna sincere.

Ana aici, over and out.

 

N.B.: Echipa The Little Gang vă supune atenției faptul că toate textele publicate atât pe acest site, cât și pe paginile noastre de Facebook și de Instagram reprezintă opinii strict personale ale autorilor noștri, bazate exclusiv pe experiențele de viață ale acestora. Echipa The Little Gang nu garantează aplicabilitatea, funcționalitatea ori compatibilitatea cuprinsului textelor astfel publicate, în viețile personale ale cititorilor noștri.
De asemenea, echipa The Little Gang își rezervă dreptul fundamental la liberă exprimare, dreptul la opinie, precum și dreptul la schimbarea opiniei deja exprimate, dacă situația de fapt inițială a suferit schimbări de natură a determina acest lucru. Prin urmare, subliniem faptul că textele noastre nu sunt general valabile și nici nu au aplicabilitate garantată pentru experiențe aparent similare ale altor persoane decât autorii The Little Gang.

Articole recente

Lasa comentariu