Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de la … bunici

Părinți vs. Bunici

Încă de când mă pregăteam să fac cunoștință cu Ilinca, fetița mea de 1 an și jumătate, mi-am imaginat și m-am întrebat în mod constant dacă există și care ar fi ”rețeta succesului”. În creșterea și educarea ei. Și prin succes mă refer strict la găsirea unui echilibru.  A unei căi de mijloc între personalitatea Ilincăi (pe care aveam și intenționam să o descopăr în întregime și să o încurajez la liberă și maximă exprimare), pe de-o parte, și dezvoltarea unei relații părinte – copil armonioase, de înțelegere și respect reciproc. Relație care să funcționeze în cadrul unor limite de conviețuire pașnică, mai mult sau mai puțin flexibile.

Părinți vs. bunici

Acest echilibru, speram eu în naivitatea mea de la acel moment, urma să asigure un cadru perfect în care să-mi cresc și să îmi educ progenitura.  Echilibru care, în mod sigur, urma să fie sprijinit în opinia mea, și de bunici. Bunici care ar fi preluat și dus mai departe integral maniera mea proprie de educare a copilei.

Numai că, socoteala de acasă nu prea s-a potrivit cu cea din târg. Așteptările mele relativ la comportamentul și atitudinea bunicilor față de necesitățile atât obiective, cât și subiective ale nepoatei s-au dovedit complet nerealiste. Deci, am început perioada părinți vs. bunici.

Despre răsfăț marca buni

Fie că bunicii retrăiesc la intensitate maximă copilăria noastră, fie că responsabilitatea creșterii nepoților nu mai este aceeași cu responsabilitatea creșterii propriului copil, fie că odată cu vârsta dăm efectiv în mintea copiilor, este clar că bunicii nu se pot abține să nu facă nepoților absolut, dar ABSOLUT toate poftele. Fără nicio reținere. Indiferent de cum s-au comportat și de cât de severi au fost la momentul la care proprii lor copii erau de vârsta nepoților.

De unde credeam eu că părinții și bunicii ajung în mod sigur și natural, fără prea mari bătăi de cap, la un consens în ceea ce privește educarea copiilor, fiecare asumându-și propria responsabilitate în acest sens, nu mică mi-a fost mirarea când am aflat care este în realitate principiul călăuzitor al bunicilor în relația pe care o dezvoltă cu nepoții. ”Părinții au datoria să educe copiii, în timp ce bunicii au datoria să-i răsfețe”. Cred că am auzit fraza asta de atâtea ori în ultimul an și jumătate, încât aproape că am căpătat alergie la ea.

Raiul pe pământ – casa bunicilor

Și așa se face că, deși acasă reușim cu destulă dificultate să stabilim și să ne încadram în niște oarecare limite împreună cu copiii noștri, fie că este vorba de alimentație, accesul și timpul petrecut în fața televizorului/ tabletei/ telefonului, obiectele de joacă permise (care nu întotdeauna sunt jucării), timpul petrecut în brațe, programul de somn etc., acestea sunt de cele mai multe ori invariabil anulate după vizitele la bunici.  Mai ales dacă durata lor este una mai îndelungată.

Sigur, mulți dintre noi vom spune că acesta este un risc pe care suntem nevoiți să ni-l asumăm … sau nu? În fapt, problema este la noi, părinții cu așteptări și pretenții prea mari și nejustificate din partea celorlalți, sau la bunicii care, odată scăpați de responsabilitatea creșterii propriilor copii, devin mult prea permisivi cu nepoții, permisivitate care nu conduce întotdeauna la dezvoltarea fizică și morală armonioasă a acestora?

Părinți vs. bunici – concluzie personală

Concluzia personală la care am ajuns în căutarea mea de răspunsuri și de soluții la frământările de mai sus, pe care sunt sigură că le avem cu toții la un moment dat în ceea ce privește relația părinte – copil – bunic, este următoarea: vina pentru abordările și educația diferită primită de copii de la părinți versus bunici nu aparține nimănui, problema în schimb este în ambele tabere (părinți și bunici), riscul și consecințele acestei probleme nu trebuie asumate numai de către părinte, iar cheia pentru rezolvarea acestei probleme este una relativ simplă, eficientă, clară și la îndemâna tuturor, și se numește COMUNICARE.

Și cine este cel mai nimerit să deschidă calea comunicării cu bunicii, dacă nu părintele care și-a conturat deja, măcar mental, un cadru propice creșterii și dezvoltării echilibrate a copilului său? Desigur că cele mai potrivite sunt discuțiile directe, constructive, argumentate, fără reproșuri, purtate exclusiv în interesul copilului, discuții menite să stabilească concesii, compromisuri reciproce și un numitor comun pentru ambele părți, iar nu să determine conflicte care nu conduc la niciun rezultat favorabil ci, dimpotrivă, dezbină în loc să unească.

Lipsa comunicării nu aduce nimic bun

De altfel, cred că lipsa comunicării și acceptarea situației așa cum este nu face decât să adâncească în timp nemulțumirile și frustrările, atât de-o parte cât și de cealaltă a baricadei, iar în final, dacă sunt observate lacune, neconcordanțe și aspecte negative în atitudinea și în comportamentul copilului, părinții și bunicii vor arunca vina unul pe celalalt, fără să-și asume faptul că puteau conlucra și alege o cale de mijloc în acest sens.

Așadar și prin urmare, înarmată cu toată bunăvoința, calmul și diplomația de care eram capabilă, am deschis calea spre comunicare cu bunicii. Ocazie cu care am încercat să le explic cum anume cred eu că este mai potrivit personalității Ilincăi să o educăm. Să o îndrumăm, să o lăsam să descopere și să se descopere, de ce cred că așa este oportun, sens în care i-am rugat să mă sprijine. Pentru a evita situațiile în care ne sabotăm reciproc munca în toată această poveste.

Am constatat, cu ușurare, că bunicii nu numai că au acceptat în mod pașnic discuția, dar au promis să și facă, pe cât posibil, lucrurile să funcționeze în direcția pe care eu, părintele, o doream. Direcție cu care și ei rezonau în sinea lor. Spre exemplu, la următoarea vizită la bunici, Ilinca nu a mai primit doar suc, ci suc îndoit cu apă :))). E totuși un pas înainte, cred eu.

Părinți vs. bunici – rețetă de succes

Lăsând gluma deoparte, sigur că în teorie sună sublim toată această experiența a comunicării. În practică însă, recunosc că este o provocare continuă, atât pentru părinți, cât și pentru bunici, menținerea unui echilibru, respectiv întelegerea reciprocă și constantă a părților. Fiecare dintre noi greșește și învață permanent, fiecare dintre noi se descoperă și își lărgește perspectivele și limitele în raport de celălalt.

Ceea ce mi se pare clar acum este că nu există, de fapt, o rețetă a succesului garantată și clară în ceea ce privește creșterea și educarea unui copil, ci că aceasta trebuie adaptată atât de la un copil la altul, în funcție de personalitatea fiecăruia în parte, cât și pentru același copil, de la o etapă de dezvoltare la alta. Cred că, în realitate, rețeta succesului constă în voința și în disponibilitatea fiecăruia de adaptare continuă la schimbare și de interconectare permanentă atât cu copiii noștri, cât și cu persoanele implicate în creșterea și educarea lor.

Prin urmare, cheia succesului se regăsește în noi. Aceasta trebuie doar asumată, descoperită și valorificată.

Andra M.

 

Unde ne găsiți?

Mai multe povești și pățanii ale Ilincăi, fie în cuvinte, fie în imagini, dau din casă aici: @miss.mosti. Cât despre gașca veselă, ne-am reunit pe Facebook și pe Insta, unde toate cele 6 fete cucuiete vă așteaptă cu povești aburinde – haioase sau serioase, dar întodeauna sincere.

 

***Echipa The Little Gang vă supune atenției faptul că toate textele publicate atât pe acest site, cât și pe paginile noastre de Facebook și de Instagram, reprezintă opinii strict personale ale autorilor noștri, bazate exclusiv pe experiențele de viață ale acestora. Echipa The Little Gang nu garantează aplicabilitatea, funcționalitatea ori compatibilitatea cuprinsului textelor astfel publicate, în viețile personale ale cititorilor noștri. De asemenea, echipa The Little Gang își rezervă dreptul fundamental la liberă exprimare, dreptul la opinie, precum și dreptul la schimbarea opiniei deja exprimate, dacă situația de fapt inițială a suferit schimbări de natură a determina acest lucru. Prin urmare, subliniem faptul că textele noastre nu sunt general valabile și nici nu au aplicabilitate garantată pentru experiențe aparent similare ale altor persoane decât autorii The Little Gang.

 

Articole recente

Lasa comentariu