Îmi dai și mie un pupic? NU.

– Vaaai, ce fetiță drăguță? Îmi dai și mie un pupic?

– Nu, cel mai probabil nu vrea. Dacă ar fi vrut, v-ar fi zâmbit și ar fi făcut-o din proprie inițiativă.

Știti, acesta este exemplul clasic, pentru a vă putea face o idee, despre ce vreau să vă vorbesc acum. Sigur, sigur la vreo nuntă sau la vreo înmormântare, copilul vostru a dat nas în nas, cu toate rudele și cunoștințele, pe care nu le-a văzut anterior vreodată în viața lui. Totuși a trebuit să stea la pupat și la îmbrățișat. Pentru că așa-i frumos. Pentru că obedinența aceasta, acceptarea unei astfel de manifestări a afecțiunii unor străini la adresa lui este considerată a fi un sinonim al unei bune educații, sau ceva de genul. Nu numai că ceva reguli nescrise din moși strămoși spun că odrasla trebuie să accepte ci și că trebuie să răspundă gestului străinului, în consecință.

Maria, îmi dai și mie un pupic?

-Nuuu vleau. Lasă-mă-n pace!

-insert fake crying, de la mami.

– Nuuu mai plange. Dau pupe.

Și da, culmea, eu m-am gândit la toți străinii de mai sus, după ce eu, mă-sa, făceam cumva copilul să ma pupe, când copilul nu voia absolut deloc. Sună urât, dar o manipulam cumva involuntar, într-o încercare stupidă de a primi puțină afecțiune, în joacă. Mi s-a aprins beculețul într-o zi și m-am oprit. Îi mai zic, din când în când: Îmi dai și mie un pupic? Dacă îmi dă, mă bucur. Dacă nu îmi dă, nu-i bai. O să îmi dea mai târziu, când simte ea nevoia.

Nu, mersi!

Pentru ca este dreptul oricarui copil sa nu creasca cu ideea ca oricine îi cere astfel de gesturi, trebuie să primească un răspuns afirmativ. E dreptul copilului tău să nu pupe persoanele de care nu este legat emoțional. Să nu îmbrățișeze toate rudele de gradul al 18-lea. Să nu zâmbească înapoi străinilor care nu-i inspiră încredere și despre care nu știe nimic. E mai bine să creadă tanti Vasilica, de la etajul 7, că fiică-ta nu este educată corespunzător sau că este o sălbatică, decât să crească cea mică și să creadă că nu are dreptul să spună NU.  Copilul tău, că e fată sau băiat, trebuie să fie conștient de mic, de foarte mic, că deține controlul asupra propriului său corp. Că gesturile de afecțiune nu se oferă oricui le cere. Că nu trebuie să renunțe la spațiul personal.

 

Andreea FG.

 

Unde ne găsești?

Mai multe povești și pățanii ale Mariei, fie în cuvinte, fie în imagini dau din casă aici: Micuța Turistă. Cât despre gașca veselă, ne-am reunit pe Facebook și pe Insta. Unde toate cele 6 fete cucuiete vă așteaptă cu povești aburinde – haioase sau serioase, dar întodeauna sincere.

 

***Echipa The Little Gang vă supune atenției faptul că toate textele publicate atât pe acest site, cât și pe paginile noastre de Facebook și de Instagram, reprezintă opinii strict personale ale autorilor noștri, bazate exclusiv pe experiențele de viață ale acestora. Echipa The Little Gang nu garantează aplicabilitatea, funcționalitatea ori compatibilitatea cuprinsului textelor astfel publicate, în viețile personale ale cititorilor noștri. De asemenea, echipa The Little Gang își rezervă dreptul fundamental la liberă exprimare, dreptul la opinie, precum și dreptul la schimbarea opiniei deja exprimate, dacă situația de fapt inițială a suferit schimbări de natură a determina acest lucru. Prin urmare, subliniem faptul că textele noastre nu sunt general valabile și nici nu au aplicabilitate garantată pentru experiențe aparent similare ale altor persoane decât autorii The Little Gang.

 

Articole recente

Lasa comentariu