De ce plâng mămicile? Motive ”serioase”

Înainte de a deveni mamă, eram sceptică de fiecare dată când lecturam vreun articol care conținea motive stupide pentru care fac scene demne de Oscar mamele și, de ce nu, gravidele și unde se explica cu lux de amănunte de ce plâng mămicile. Sincer, mă gândeam că sunt scrise așa, din nevoie de atenție, doar pentru vizualizări. Că sunt niște baliverne. Doar niște adulți în toată firea și cu toată țigla pe casă n-ar putea să cedeze nervos din asemenea nimicuri. Și că eu n-aș putea reacționa așa niciodată, având în vedere cât sunt de echilibrată, verticală, rațională etc.

Ei bine, să nu zicem hop până n-am trecut pragul. Ajunsă în postura de mămică, mai nou și gravidă, stau și mă minunez și eu, pe zi ce trece, de mine. De reacțiile tâmpite și exagerate pe care le am, uneori, relativ la diverse situații. Situații care cu siguranță că nu m-ar fi mișcat emoțional, în asemenea măsură, înainte.

Rețetă pentru o dimineață zbuciumată – suc de portocale din belșug

Spre exemplu, zilele trecute, după ce mi-am început dimineața în mare vervă, super energică, pozitivă și cu poftă maximă de viață, starea mea de spirit s-a schimbat radical din cauza unui … pahar cu suc de portocale.

Se face că eram în bucătărie, cântam, dansam și mă simțeam în elementul meu, când vine Ilinca la mine și strigă insistent ”Mama, mama, mama, mama!” de nu știu câte ori. Cu o cănuță (pahar) cu suc de portocale proaspăt stors în mână. Cănuță specială, din care cică nu poate curge lichidul. Cică. Așa că merg să văd despre ce-i vorba. Când dau să intru în sufragerie, să mor de inimă și nu alta. Era suc de portocale (da, d-ăla dulce și lipicios) picurat peeeeste tot pe parchet. Într-o zonă era chiar baltă de-a dreptul. Mă ia cu frig și acum, numai când mă gândesc.

Moartea căprioarei – recital de unde aflăm de ce plâng mămicile

În momentul ăla, am simțit că gata, viața mea se termină cu sucul ăla nenorocit de portocale. Trăiesc o dramă. Am tras un țipăt sfâșietor, de căprioară rănită. Așa artistic încât Ilinca s-a tras inițial puțin înapoi, a făcut ochii mari, și pe urmă a început să râdă și să aplaude. Zicea ”Bavo, bavo!” (în traducere liberă, ”Bravo!”), încântată de-a dreptul de reprezentația mamei sale.

Mie îmi venea să iau cănuța aia și să dau cu ea de pământ, să o fac bucățele. De unde naiba să fie atâta suc picurat prin toată sufrageria, de a rămas jumate de cantitate și în cănuță, nu știu! Am zis că mor cu cănuța aia de gât, am luat-o de-o toartă și am aruncat-o cu ură la gunoi. Pe urmă ia sulul de hârtie și șterge, în genunchi, tot parchetul. Nu mai zic de Ilinca, cu șoșețelele ei complet îmbibate în suc. Alerga peste tot și râdea de mama focului, spre disperarea mea.

Mănânc și plâng. Mănânc!

După ce am șters parchetul care, evident, a rămas foarte lipicios, m-a bușit un plâns din ăla cu suspine și jale, de ziceai că nu-i adevărat. Soțul meu tocmai intra pe ușă, încărcat cu șacoșe de cumpărături. A aruncat sacoșele pe jos și a venit în fugă la mine. Era sigur că e de rău, e ceva grav, că am primit vreun telefon, ceva. Că a murit cineva apropiat, nu își imagina câte răspunsuri există la întrebarea de ce plâng mămicile.

A reușit cu greu să înțeleagă despre ce-i vorba, având în vedere că eu nici nu mai puteam să vorbesc de atâtea suspine, jale și amărăciune. Probabil că săracul și-o fi scuipat în sân și o fi zis ”Tatăl nostru” de 3 ori. Cert este că n-a râs de mine (cel puțin nu fățiș), ci a încercat să mă calmeze și să îmi explice, precum unui copil, că reacția mea a fost puțin exagerată (e el draguț, știu). În orice caz, la nici 20 de minute după incident, aveam iar poftă maximă de viață, de cântat și dansat.

Or fi hormonii de vină … sau sinapsele mele scurtcircuitate, nu știu. Cert este că așa reacționez câteodată, de mă uimesc și pe mine.

Așa că mămicilor (chiar în devenire), voi din ce motive din astea ”serioase” mai plângeți? Nu de alta, dar să mai facem schimb de experiențe, de idei și să mai aflăm și noi una de la alta de ce plâng mămicile. Să ne inspirăm reciproc, să ne lărgim perspectivele.

Andra M.

 

Unde ne găsiți?

Mai multe povești și pățanii ale Ilincăi, fie în cuvinte, fie în imagini, dau din casă aici: @miss.mostiCât despre gașca veselă, ne-am reunit pe Facebook și pe Insta, unde toate cele 6 fete cucuiete vă așteaptă cu povești aburinde – haioase sau serioase, dar întodeauna sincere.

***Echipa The Little Gang vă supune atenției faptul că toate textele publicate atât pe acest site, cât și pe paginile noastre de Facebook și de Instagram, reprezintă opinii strict personale ale autorilor noștri, bazate exclusiv pe experiențele de viață ale acestora. Echipa The Little Gang nu garantează aplicabilitatea, funcționalitatea ori compatibilitatea cuprinsului textelor astfel publicate, în viețile personale ale cititorilor noștri. De asemenea, echipa The Little Gang își rezervă dreptul fundamental la liberă exprimare, dreptul la opinie, precum și dreptul la schimbarea opiniei deja exprimate, dacă situația de fapt inițială a suferit schimbări de natură a determina acest lucru. Prin urmare, subliniem faptul că textele noastre nu sunt general valabile și nici nu au aplicabilitate garantată pentru experiențe aparent similare ale altor persoane decât autorii The Little Gang.

Articole recente

Lasa comentariu