De ce plâng mămicile? Motive ”serioase”

Înainte de a deveni mamă, eram sceptică de fiecare dată când lecturam vreun articol care conținea motive stupide pentru care fac scene demne de Oscar mamele și, de ce nu, gravidele și unde se explica cu lux de amănunte de ce plâng mămicile. Sincer, mă gândeam că sunt scrise așa, din nevoie de atenție, doar pentru vizualizări. Că sunt niște baliverne. Doar niște adulți în toată firea și cu toată țigla pe casă n-ar putea să cedeze nervos din asemenea nimicuri. Și că eu n-aș putea reacționa așa niciodată, având…

Citeste mai mult

Jucăriile preferate ale copilului meu nu sunt (chiar) jucării

Nu știu cum și în ce fel funcționează și se învârt mecanismele prin creierașul copilului meu, dar jucăriile preferate nu i le-aș fi ghicit. Ce știu sigur e că nu înțeleg sub nicio formă cum e posibil ca acesta să prefere prizele, întrerupătoarele, telecomenzile, cablurile, cheile, cuiele, patentul etc. În locul celor mai drăguțe, mai colorate, mai interesante și mai zornăitoare jucăriuțe care există pe piață. Cum?? Și de ce?? Mai e și fetiță… Păpușa și ursulețul – uitate într-un colț al camerei. Șurubul și șurubelnița – jucăriile preferate, la…

Citeste mai mult

Este chiar copilul meu? Asemănarea dintre părinți și odrasle și ideea(falsă) a celui mai frumos copil din lume

Dacă nu aș ști cum funcționează corpul uman, mi-aș pune o întrebare, care îmi trece prin cap, de fiecare dată când mă găsesc cu fiică-mea, în fața unei oglinzi: este chiar copilul meu? Este. Că am fost acolo, prezentă și aproape conștientă, atunci când au scos-o din mine :). Doar că…. Pe vremuri, cu burta la gură fiind, îmi imaginam destul de des cum o să arate ființa. Și mă gândeam ca va fi albă, blondă și cu ochii albaștri(sau cel mult verzi), pentru că așa era subsemnata, adică mă-sa.…

Citeste mai mult

Nașterea naturală și teoria relativității – genul programului: comedie neagră

Nu știu cum și în ce fel au născut/nasc alte femei, dar eu am ales naștere naturală și prima mea experiență în sensul ăsta a fost una cât se poate de tragico-tâmpito-comică. S-au întâmplat atât de multe (cel puțin în mintea mea), în atât de puțin timp, încât concluzionez că știa el Einstein ce știa, când zicea că timpul e relativ. Se dă următoarea situație de fapt Se ia una bucată de foarte gravidă femeie (în 38 de săptămâni), adicătelea subsemnata. Gravidă care până la acea vreme nu mi-am pus…

Citeste mai mult